Colegiul Național “Mihai Viteazul” este una dintre unitățile de învățământ prestigioase din municipiul București. La împlinirea a 150 ani de existență merită amintite câteva dintre momentele cele mai importante ale trecutului său.

Școala ce poartă numele ilustrului voievod al Țării Românești, ctitor al primei uniri a Țărilor Române a luat ființă în anul 1865, ca o subdiviziune a liceului “Sf.Sava”. După doi ani și-a dobândit statutul autonom și s-a mutat în casele din strada Polonă, unde locuise pentru o lungă perioadă de timp Ion Heliade Rădulescu.

În 1868 școala a primit statutul de gimnaziu și a purtat numele de “Mihai cel Mare”. În acel an s-a mutat din nou, de această dată în casele lui Iosif Kovejdi din strada Academiei no. 14. Mai apoi, școala este menționată în zona numită Cornescu, pe actuala stradă Regală (astăzi Câmpineanu).

Peregrinările sediului școlii au continuat, după cum urmează: astfel, în 1871 în proprietatea lui I. Brezoianu din strada Scaune no. 14, apoi în strada Sfinților, având numele de gimnaziul “Mihai Viteazul”, în 1880, ca urmare a creșterii numărului de clase, în casele Elenei Popovitz din strada Rotari no. 9, în 1878, în casele Catargiu din strada Italiană, între 1889-1908, în strada Italiană, pe locul unde astăzi se ridică Colegiul Național “Spiru Haret”, apoi în 1908 în fostul locaș al școlii primare Petrache Poenaru și mai apoi al liceului de fete “Carmen Sylva”. În perioada ocupației militare germane a Bucureștiului (1916-1918) școala a funcționat în lăcașul liceului “Cantemir Vodă”, iar apoi, după 1919, s-a reîntors în vechiul sediu din Știrbei Voda.

În 1921 au debutat lucrările la actualul sediu din bulevardul Pache Protopopescu din București și care s-au finalizat, în linii generale peste patru ani. Rând pe rând au fost ridicate clasele de curs, laboratoare de botanică, zoologie, geografie, acquarium, biblioteca, a cărui fond inițial de carte s-a ridicat la 20000 de volume și care a fost deschisă încă de la început marelui public, internat, o sală de spectacole cu peste 1000 de locuri, o capelă, inzestrată cu unul dintre puținele paraclisuri dintr-o unitate școlară din România epocii și care a fost inaugurată festiv prin participarea patriarhului Miron Cristea, un amfiteatru, care a purtat numele ministrului liberal al educației, dr. Constantin Angelescu, o sală de educație fizică, care de la început a fost foarte bine utilată.

În 1933 școala a primit în proprietate un teren agricol pe versantul Calea Dorului din Sinaia, iar în 1937 profesorul Aristide Iliescu a donat școlii un număr de 60 tablouri. În cadrul liceului a funcționat “Societatea de lectură a elevilor” liceului (1932-1934). Pe versurile lui P. Papadopol și muzica lui I. Croitoru s-a alcătuit în 1933 Imnul absolvenților Liceului “Mihai Viteazul”.

Una din cele mai de seama organizații care a funcționat sub egida liceului a fost corul de muzică, condus de profesor Nica Valeria-Chiriță și care ani de-a rândul a obținut numeroase rezultate meritorii la concursurile și festivalurile de muzică.